- Intrarea lui Isus în Ierusalim
- Luca 19:29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
- Luca 19:30 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
- Luca 19:31 Dacă vă va întreba cineva: ‘Pentru ce-l dezlegaţi?’ să-i spuneţi aşa: ‘Pentru că Domnul are trebuinţă de el.’”
- Luca 19:32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
- Luca 19:33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
- Luca 19:34 Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
- Luca 19:35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi, şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus călare, deasupra.
- Luca 19:36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
- Luca 19:37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
- Luca 19:38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
- Luca 19:39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
- Luca 19:40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
- Isus plânge pentru cetate
- Luca 19:41 Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea
- Luca 19:42 şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
- Luca 19:43 Vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile:
- Luca 19:44 te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
- Izgonirea vânzătorilor din Templu
- Luca 19:45 În urmă, a intrat în Templu şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el.
- Luca 19:46 Şi le-a zis: „Este scris : ‘Casa Mea va fi o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea ‘o peşteră de tâlhari’.”
Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi...
Referințe
Forfotă. Îmbulzeală. Pregătire. Chiar și bucurie. Așa era în vremea aceea, așa este și astăzi. Mulțimea este gata pentru praznic. Pe atunci, Hristos intra în Ierusalim. Blând și călare pe un măgăruș, venea să aducă mântuirea. Noroadele Îl primeau cu brațele deschise, Îl aclamau, Îl slăveau, Îl binecuvântau, Îl recunoșteau ca Fiu al lui David.
Și totuși, în această sărbătoare, în mijlocul bucuriei, vedem pe cineva plângând în timp ce privește spre cetatea Ierusalimului - Însuși Hristos, cel întâmpinat. Îl auzim spunând: “Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” În timpul aclamațiilor? În timp ce oamenii Îl lăudau? Da, pentru că dincolo de toate acestea, ei făceau negoț în casa de rugăciune, vedeau Lumina cunoștinței și a mântuirii venită prin Hristos, dar nu credeau în ea.
Hristos plângea pentru că vedea dincolo de suprafață. El știa că nimic din toate acestea nu pot aduce pacea: nici o pregătire temeinică a elementelor fizice ale praznicului, nici o aparentă primire a Persoanei Sale, nici o bucurie afișată, dar fără fundament. Atunci care sunt lucrurile despre care vorbește Hristos? Apostolul Pavel le definește: “Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți” (Epistola către Filipeni, 3:10-11). Nu să cunosc despre Hristos, ci să-L cunosc pe Hristos; nu doar să cred în învierea Lui, ci ea să lucreze transformare în mine; nu doar să mă bucur că Dumnezeu mă binecuvântează, ci să-I rămân credincios și în necazuri; să mor față de mine însumi, după cum și Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
În finalul suspinului Mântuitorului pentru cetatea care L-a primit fără să-L creadă, El motivează imposibilitatea ca aceasta să descopere mai târziu lucrurile care puteau să-i dea pacea astfel: “pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată”. Dacă ai citit acest mesaj, astăzi este o zi de cercetare pentru tine. Poți alege să treci nepăsător mai departe sau poți să-I deschizi inima ta singurului care poate da adevărata pace într-o lume a fricii, nesiguranței și războiului, și anume lui Hristos. Orice ai face, nu uita că veșnicia care-ți stă în față atârnă poate de această zi. Hristos te așteaptă!
https://www. youtube. com/watch? v=_oVVEVIZs-8
Și totuși, în această sărbătoare, în mijlocul bucuriei, vedem pe cineva plângând în timp ce privește spre cetatea Ierusalimului - Însuși Hristos, cel întâmpinat. Îl auzim spunând: “Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.” În timpul aclamațiilor? În timp ce oamenii Îl lăudau? Da, pentru că dincolo de toate acestea, ei făceau negoț în casa de rugăciune, vedeau Lumina cunoștinței și a mântuirii venită prin Hristos, dar nu credeau în ea.
Hristos plângea pentru că vedea dincolo de suprafață. El știa că nimic din toate acestea nu pot aduce pacea: nici o pregătire temeinică a elementelor fizice ale praznicului, nici o aparentă primire a Persoanei Sale, nici o bucurie afișată, dar fără fundament. Atunci care sunt lucrurile despre care vorbește Hristos? Apostolul Pavel le definește: “Și să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui, și părtășia suferințelor Lui, și să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți” (Epistola către Filipeni, 3:10-11). Nu să cunosc despre Hristos, ci să-L cunosc pe Hristos; nu doar să cred în învierea Lui, ci ea să lucreze transformare în mine; nu doar să mă bucur că Dumnezeu mă binecuvântează, ci să-I rămân credincios și în necazuri; să mor față de mine însumi, după cum și Hristos S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
În finalul suspinului Mântuitorului pentru cetatea care L-a primit fără să-L creadă, El motivează imposibilitatea ca aceasta să descopere mai târziu lucrurile care puteau să-i dea pacea astfel: “pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată”. Dacă ai citit acest mesaj, astăzi este o zi de cercetare pentru tine. Poți alege să treci nepăsător mai departe sau poți să-I deschizi inima ta singurului care poate da adevărata pace într-o lume a fricii, nesiguranței și războiului, și anume lui Hristos. Orice ai face, nu uita că veșnicia care-ți stă în față atârnă poate de această zi. Hristos te așteaptă!
https://www. youtube. com/watch? v=_oVVEVIZs-8
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 28
Zaharia 4:6 Atunci, el a luat din nou cuvântul şi mi-a zis: „Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor.